fii ai bravilor soldați

09Feb10

Andrei Makine – Recviem pentru est

O carte despre trei generații de soldați și despre o țară.

Eu nu mă simt deloc occidentală, așa că mi-e tare dragă Rusia, cu toată suferința ei cultivată și asumată. Makine nu face decât să vorbească, emoționant, despre Rusia pe care o știm, care își abuzează fiii și ei, totuși, se îndrăgostesc de ea. Cu un lirism al realismului, care cu cât e mai crud, cu atât e mai poetic, el scrie despre patria pierdută, împotriva tuturor.

-Soldatule, am auzit că bolșevicii au interzis moartea…

A-ți lega mâna cu sârmă de mitralieră e totuna cu a cloci un ou căzut din cuib? A dezgropa o femeie pe jumătate moartă și a o face a ta e totuna cu a o viola, beat? A iubi Rusia e totuna cu a o urî?

Filed under: coana Dina faţă cu literatura   |  3 Comments

acestea nu sunt defecte, sunt calități negative

04Feb10

Am spălat tot. Am adunat covorul, și draperiile. Am frecat podelele, faianța, gresia și acum miros a portocală. Am strâns perdelele și draperiile, acum sunt la uscat. Am periat covorul. Mi-am spălat și hainele. Am făcut duș.

Am scos cărțile din raft și le-am rearanjat. Am pus ceaiurile în ordine, am aruncat ce nu-mi plăcea. Am șters de praf istoriile literaturii române, am ordonat colecția de Dilema.

Am scos ce mai aveam prin genți, rucsacuri, poșete.

Am făcut ordine în șifonier.

Mi-am curățat pardesiul de scame.

Am făcut mâncare, am strâns oalele și ulcelele, le-am pus în dulap. Am făcut plita albă la loc.

Unii oameni insistă să mă vadă optimistă și echilibrată.

Filed under: biscuiti ostenii mei?biscuim maria ta!   |  4 Comments

Siberia mea

03Feb10

Poveștile încep, încet, să reapară. Se țes iar cuvinte în jurul meu și legăturile dintre ele devin tot mai vizibile. Se face pânză citibilă și mă înfășoară cald, fără frânghii. Nu se mai rup cânepi vechi, se cos inuri noi și albe, pe care o să pictez, nu o să murdăresc. Legăturile nu țin în loc, nici nu împiedică drumul. Doar sprijină pasul în escaladă.

Nu mai fug. Zăpada sclipește inofensiv.

Cicatricile trebuie mângăiate. Cicatricile trebuie mângâiate?

O să mănânc cireșe din pomul pe care l-am fotografiat printre fulgi. Pentru că până atunci se întărește mortarul între cărămizi și fortăreața va fi trainică.

Filed under: biscuiti ostenii mei?biscuim maria ta!   |  3 Comments

aproape dordeduh

01Feb10

sosită cu poșta.

Filed under: la oglindă nu mai stau, nu aud în ea nimic   |  Leave a Comment

a petrecut prin făr-de-loc în făr-de-vreme

26Ian10

Există un loc în mine care nu poate fi umplut decât de muzică.

Ieri am avut un moment de extracorporalitate. Nu poate fi descris și nu există până nu-l simți. Ascultam Thy Veils la concert și brusc n-a mai fost nimic. Am trecut dincolo de o limită, în ceva. Unde eram anulată de propria plutire, cu mult mai intens decât oricând altcândva. Deși este apropiată, nu poate fi comparată nici cu muzica ascultată cu ochii închiși, nici cu catharsisul din pletoșeală, nici cu un orgasm. A fost o senzație de dincolo. Aș vrea să mă întorc în ea.

Cât despre Dordeduh, sunt niște oameni care fac cu drag muzică și au câștigat susținerea mea. Sună bine și au sclipire în ochi. Mi-au cântat ceva frumos, cu tulnice și ritm de blestem. Nu mi-au spus titlul, dar dacă o să păstreze elementele tradiționale o să fiu fanul lor. Cred că se vor număra printre formațiile ale căror strădanii vor răsuna în casa mea de lut, cu ferestre mari prin care lumina va face camerele prielnice pentru dans-înot. Sper că se va contura ceva frumos. Au ieșit din negură la un liman mai clar.

.

.

Filed under: sunete și bocanci   |  3 Comments

abiaașteptare

23Ian10

Sunt femeia cu cele mai multe panglici. Stau cuminți, încolăcite, înnodate, întrețesute, așteptând să se înfășoare într-o codiță, în jurul unei șuvițe, unei încheieturi de mână, unei glezne. Sunt multicolore, policolore, bicolore, tricolore, monocolore, incolore.

Azi dimineață, un sticlete și-a băut cafeaua dintr-o cană lăsată pe pervazul exterior, la răcit.

Ninge.

Mâine ascultăm muzică. Dordeduh și Thy Veils în Silver Church. Spuse: “Scopul nostru este să ne conectăm transcendenţa cu substanţa materială şi să ne elevăm conştiinţa către cele mai înalte tărîmuri ale spiritului uman – prin muzica bazată pe adevăruri ultime profunde.”

Și totuși, încă mai cred în puterea magică a berii la pet, caloriferelor și crănțănelelor.

Și încă îmi doresc să dansez cu fusta mea lungă la metrou la Unirii și să mă urc făcând piruete în trenul nebun și colorat.

Cu ocazia incendiului de ieri de la facultate am vorbit cu oameni despre care nu mai știam nimic de ani, luni, zile. Sunt bune și exagerările media la ceva. Da, eram acolo. Da, am ieșit pe scara corectă, nu pe aia plină de fum. Da, nu m-a luat pe mine salvarea. A, da? Bine, pa.

Filed under: biscuiti ostenii mei?biscuim maria ta!   |  6 Comments

she

22Ian10

She just wanted to believe that someone would love her and look after her always.

Am o pătură verde care mă ferește de frigul peretelui scorojit.

Siberia și vin fiert în căni de lut.

În cărțile de lexic există sintagme gingașe, precum “cuvinte călătoare”. Ele vin din depărtare, sunt obosite, trebuie să le oferi apă rece și un acoperiș deasupra capului. Poți să le inviți să se încălzească la focul tău.

Nimic altceva.

Filed under: biscuiti ostenii mei?biscuim maria ta!   |  3 Comments

ce matin, un lapin

19Ian10

Sesiunea îmi aduce aminte de naționale. Nu e așa urâtă pe cât auzeam de la voi când eram mai mică.

În perioada asta copiii află dacă pleacă sau nu la națională. Mi-e dor de ea. Olimpiadele se califică în “top 3 ce-mi lipsește mai mult din liceu”.

Din perioada naționalelor păstrez cele mai frumoase două senzații legate de școală:

- camera plină de cărți, hârtii pline de conspecte, idei agățate de perdea, claustrare voită printre ce-mi place. Singurele dăți când m-am simțit productivă din punct de vedere al studiului. Gustul ceaiului de iarnă și al cafelei care însoțea perioadele astea. Satisfacția la vederea rezultatelor

- excursia în sine, oamenii pe care i-am cunoscut. Paturi scoase pe hol, automatul de cafea-cel mai bun prieten al omului, băncuțele cu chitară, cârciumile descoperite în orașe noi, plimbările.

Ar fi urât din partea mea să spun că naționalele înseamnă bețivăneală. Ar fi urât, de asemenea, să crezi că acolo sunt numai copii serioși care stau în camere, învață și discută pe teme filosofice. Totuși, pentru mine a fost locul unde am găsit cei mai mulți oameni frumoși. Iar oamenii frumoși sunt o combinație fericită între cele două categorii.

Îmi plăcea fiindcă puteam să fiu eu. Fără teamă că ce voi spune nu va fi înțeles și fără rețineri în a discuta despre ce-mi place. Deși era o competiție, de acolo am adus cele mai lipsite de încrâncenare povești.

Și fiindcă vitamina C pe care am învățat-o acolo, cola-cafea-ciocolată, mă ajută și acum, îmi amintesc cu drag.

O Dină trăiește încă acolo și așteaptă rezultatele pe hol, cu spatele lipit de calorifer, neputându-se hotărî să-și învingă curiozitatea pentru a pleca la concert.

Dragii mei, mergeți și pentru mine anul ăsta la oli: Miruna (deși singura chestie pe care am învățat-o în liceu din chimie au fost alchenele, mă bucur că ție-ți place. Kick some ass & have some fun), Adrian (să te duci și anul ăsta la inter și să vii la litere ca să suplimentăm rândurile studenților citiți), Laura (sigur ajungi tu pe la vreo națională, dacă nu te-ai calificat deja la una), Raluca (IPO 2010, here she comes), Bogdan(omoară neomarxiștii de la filo). Să petreceți bine și să vă întoarceți premianți.

Filed under: biscuiti ostenii mei?biscuim maria ta!   |  9 Comments

zăpadă

18Ian10

Pentru că azi n-o să ies din casă și n-o să văd cum îmi murdăriți zăpada și cum vă plângeți de existența ei.

În dimineața asta îmi beau cafeaua cu fulgi. Am scos-o pe geam să se răcească și aburii ei topesc fulgii de nea dinainte să se așeze. Totuși, câte unul mai rezistent se îneacă în cană.

Iar pescărușii zboară haotic și țipă.

Nu mi s-a așezat zăpadă pe aripi.

Nu pot scrie altfel când mi-e bine.

Filed under: biscuiti ostenii mei?biscuim maria ta!   |  2 Comments

al ună

17Ian10

Până când literele se scurg de pe pereți.

Supradoză de colivă.

Calmă.

Și zâmbetul.

Filed under: biscuiti ostenii mei?biscuim maria ta!   |  Leave a Comment