Nae trebuie decorat

La mulţi ani, Flo. Mie îmi plac zilele de nume, fiindcă eu n-am. Ziua de nume e mai frumoasă ca cea de naştere, fiindcă aia îţi obligă prietenii să se chinuie să-ţi găsească un cadou pe potrivă şi să vină cu el în dotare, la o petrecere la care eşti un pic trist, fiindcă a mai trecut un an. Eu, daca aş avea o zi de nume, mi-aş sărbători-o frumos. Mi-aş lua fetele şi le-aş scoate la o bere, pe una din terasele astea urâte din Galaţi.

Am o problemă care mă frământă. De ce vin să cânte în acest oraş cu flori de pomană Simplu şi Morandi. Ei ziceaţi că vin, nu? De ceeee? Da, pentru că sunt multe manelare sub acoperire, care vor. Bine că am soluţionat şi această problemă, să trăim.

Azi trebuie să scriu tema la română, învâţ o lecţie care-mi lipseşte la istorie, fac peşte, duc gunoiul, manânc peşte, astea până la 2, adică 14. Şi deocamdată mi-e lene.

Ieri am fost la biserică şi am stat de la 16 la 21:30 acolo, degeaba-dar-absolut-degeaba. La insistenţele mamei, evident. Mai bine mă duceam la meci, apoi la o bere, şi tot ajungeam mai devreme acasă. Mda. Sunt nemulţumită. În plictiseala mea generalizată, dupa două ore de stat degeaba, mi-am luat o carte de la tanti aia care vinde lumânări (vroiam una care se numea Despre dragoste, dar era scump domnule scump, aşa că mi-am luat primul volum din Ne vorbeşte părintele Cleopa). Am citit-o acolo, stând în picioare evident, tot cam în două ore. Asta înseamnă că am mai stat încă o oră şi jumătate fără să fac nimic (cum nimic? Am ascultat un cd la nesfârşit, unde refrenul, din câte am înţeles, era ceva în gen: „Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, Spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi”. Mhm.). Da. Şi din cartea aia am aflat un lucru bun şi un lucru rău. Lucrul bun a fost tâlcuirea(vezi, deja vorbesc cu termenii lor) psalmului 136, ăla cu La râul Babilonului am şezut şi am plâns. Ei, acolo cică de fapt se vorbeşte despre om, că fiica Babilonului e mintea noastră, care zămisleşte gânduri păcătoase, pe care noi trebuie să le zdrobim de piatră, care este Iisus Hristos (ştii că zice el în mai multe locuri că el e piatra din colţul unghiului, piatra nu ştiu care). Ei, şi deci când spune că „fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră” se referă la omul care luptă cu păcatul şi-l zdrobeşte. Ei, asta mi-a plăcut, că a făcut Biblia să pară postmodernistă. Ce nu mi-a plăcut a fost că eu preacurvesc când mă uit la poza de acum câteva posturi, cu băiatul frumos din Noua Dreaptă. Că eu dacă îl văd şi îmi place, preacurvesc cu gândul. Doar dacă mă uit la el ca la un tablou, ca la o statuie, nu păcătuiesc. Cică păcătuim în orice moment. Mă rog. Aşa o fi. Ia să mai preacurvesc un pic-deschide poza, o închide-gata. Genies, sorceres and mesopotamia, zice Meleclesh. Apropo, pe psalm îl cântă Boney M, un pic modificat.

Ieri, în prealabil de a mă duce la biserică (da, dacă n-ai prealabil, e bun şi-un lighean) am fost şoping şi am văzut o babă secsi. Era o babă din aia cu sacoşă de rafie şi cu batic pe cap, numai că era îmbrăcată într-un tricou negru, cu o banderolă tricoloră pe care scria „Forever Rock”. Era rocheriţă şi naţionalistă, ce mai, un deliciu. Ups, am preacurvit în gând cu baba naţionalistă. Ce mă fac? Mă duc să mă spovedesc, că omul trebuie să se spovedească în fiecare ceas. Iar preoţii sunt anarhişti, mulţi dintre ei.

Mi-am amintit, am mai citit ceva ce mi-a plăcut în cartea aia. Că nu e frumos ca un preot să nu aibă barbă şi pleată. Cu asta sunt de acord, o, şi încă cum(ce cacofonică sunt). Ups, am preacurvit cu preotul, Doamne apără şi păzeşte. Ce ar fi să aduc această minunăţie de carte la SDC? Ştiu că vreţi… e visul vostru.

Dragul meu (ştiu că eu nu-ţi zic dragul meu, ia-o şi tu ca pe o excepţie, tinere domn), dacă ţi-a plăcut postul ăsta, să ştii că vreau tricou cu Handle with care. Dacă nu ţi-a plăcut, ceea ce e mai probabil, vreau, te rog, un tricou cu Handle with care.

The sun no longer rises, zice Immortal.