Respiraţie mână la mână.
Blog de seară. Blog de zi în care m-am simţit extrem de prost dimineaţă, şi extrem de bine după-amiază (niciodată nu o să ştiu cum să scriu acest cuvânt format din două cuvinte. Practic, nici nu vreau să ştiu).
Am cărţi pe care nu le-am trecut pe listă. Două de la schimb de cărţi, Omul care râde de Victor Hugo şi Visurile lui Einstein de Alan Lightman, care m-a atras fiindcă are poze. Poze cu picturi de-ale lui Dali, pe care aşa nebun cum era l-aş fi iubit puţin (ups, am preacurvit). Dar el o avea pe Gala lui.
Azi am trecut şi pe la bibliotecă, aveam chef de o plimbare, eu şi empetreiul meu, cum nu mai făcusem demult. Acolo m-am întâlnit cu Noica, frumos om, care mi-a zis să citesc Pagini despre sufletul românesc, cu Ioana Pârvulescu, care m-a chemat în Intimitatea secolului XIX, şi cu Valeriu Cristea, cu care o să petrec, dacă are noroc, O după-amiază de sâmbătă. Fără diacritice.
Sunt paranoia schizofrenică, e moştenită din familie faza. Deci, e de rău, beware. Mă apucă uneori, ea, paranoia.
Ieri seară m-am pus să învăţ alfabetul chirilic. De tipar, că din ăsta am găsit. Iar mama mea cea atoateştiutoare nu mai ţine minte cum se fac toate literele de mână, dar mă mulţumesc cu asta. O să scriu de mână de tipar. E frumos. Cea mai frumoasă literă e iu, după umila mea părere, adică aceasta Ю. Uite-o ce frumoasă e. Şi F e frumos, că se crede Alfa şi Omega, uite Ф. Da, îmi plac chestiile circulare cu o bară în jurul lor. Asta dezvăluie ceva despre mine, psihanalistic vorbind, aşa-i? Dar chiar astea sunt cele mai frumoase. Mă ţin de învăţatul acestui alfabet, chiar am început să reţin multe dintre litere, şi apoi poate învăţ şi rusa-mereu m-a fascinat. Şi la urmă de tot, ca studenţii basarabeni, o să mă uit la filme ruseşti fără subtitrare, la mine în cameră. Deocamdată încă înclin să scriu I, adică И, ca pe N, că eu sunt mai de la Pechea City. No, chiar sunt.
În curând alfabetul glagolitic, ăla e secsi, e cu azbuche. Adică Az şi Buchi, ei doi. Da, ştiu că nu are nicio utilitate acest proces de învăţare, dar uite, am aflat că alde azbuche au nişte ochi cu care parcă se uită miraţi la tine. Mie mi-ar fi frică să citesc o astfel de carte, sincer. Oricum n-am să citesc, că n-am eu acces la aşa ceva, dar zic.
Ce mai aberez.
Un papuc, doi papuci în dungi, trei papuci în dungi. M-ai convertit la papucism. Aş mânca ceva bun, dar în concluzie o să beau nişte Prigat de vişine. Sau Cappy, ca eu nu ştiu să fac deosebirea între astea două sucuri, cum nu ştiu să fac deosebirea între Piteşti şi Ploieşti sau între Garcia Marques şi Vargas Llosa. Eu cred ca e unul şi acelaşi, dar îşi asumă mai multe identităţi.
aprilie 22, 2008 at 2:16 am
la multi ani! :) mai, eu stiu sa citesc cu litere rusesti, ca am invatat de la moldoveni, adica de la emisiunile lor pe vremea lui ceashca, si am si fost in excursie la rusi mai demult, am vazut si sankt-petersburg, si moscova, si pe lenin, si am mincat si bomboane rusesti cu kilogramele, sic..macar bomboanele le aveau si ei mai bune, mama lor de bolshevici..nene ce popor primitiv, zic acuma de medie, nu de exceptiile din cultura lor..aaa ce lume..desi parca ce vine de la ei suna familiar cumva, in fine.
aprilie 22, 2008 at 2:21 am
imi place cum suna pechea-city..da e mai frumos la schela-city, acolo am fost cu toti colegii-baieti prin liceu, nu mai stiu in ce clasa eram, la sapat shantzuri pentru conducte, munca manuala, adica cea mai de jos..asa..si normal ca ne-am batut joc si de sapat, si de shantzuri, si de profi, si de colegii ceilalti, ca na, ne manifestam si noi teribilismul prin cinism, nu?
aprilie 22, 2008 at 2:36 am
aaaaa, am ris de katiusha, maaaaai, ce flora si fauna la mujici…da si ce violatori la ai nostri..era ca la summitul de pe aratura, adica o mica orgie in sinul naturii, ecologista..si inca ceva interesant, acuma cu ridicarea noastra la nivel european nu ne mai “futem” :), nooo, acuma facem sex, adica am trecut la alta etapa, muuuult mai elaborata, sintem kinky, ne spargem in figuri europene..de fapt, cred ca toate se complica, si, cumva, in timp vom invata sa luam ce e esential din toate, probabil. acuma inca acumulam cantitativ, ca sa avem o baza pentru un salt calitativ, nu?